- nobléţe
- s. f. (sil. -ble-), art. nobléţea, g.-d. art. nobléţei
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
nobléţe
Look at other dictionaries:
nobleţe — NOBLÉŢE s.f. 1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1). 2. (Rar) Nobilime (1). 3. Atitudine, însuşire morală superioară; caracter nobil (I 1); nobilitate (2). 4. Distincţie, eleganţă. [var.: nobléţă… … Dicționar Român
baron — BARÓN, baroni, s.m. (În prima fază a orânduirii feudale din apusul şi centrul Europei) Mare senior; (mai târziu) titlu de nobleţe intermediar între titlul de cavaler şi acela de viconte; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron. Trimis de… … Dicționar Român
conte — CÓNTE1, conţi, s.m. 1. (În orânduirea feudală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de nobleţe ereditar, intermediar între viconte şi marchiz (în Occident) sau între baron şi prinţ … Dicționar Român
nobilime — NOBILÍME s.f. (În unele ţări, şi în epoca modernă.) 1. Categorie socială cuprinzând (în societatea medievală) pe posesorii de feude şi de titluri ereditare sau pe foştii feudali şi pe descendenţii lor, care au păstrat unele privilegii de castă;… … Dicționar Român
înnobila — ÎNNOBILÁ, înnobilez, vb. I. 1. tranz. A da unei persoane un titlu de nobleţe. ♦ tranz. şi refl. fig. A face ca cineva să devină sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) înălţa. 2. tranz. şi refl. (pas.) A (se) îmbunătăţi calitatea unei rase… … Dicționar Român
baronet — BARONÉT, baroneţi, s.m. Titlu de nobleţe dat în Anglia membrilor unui ordin de cavaleri şi care se moşteneşte pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet. Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX 98 baronét s. m., pl … Dicționar Român
evghenie — EVGHENÍE, evghenii, s f. (Grecism înv.) Boierie, nobleţe. ♦ (În epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier. – Din ngr. evghenía. Trimis de ionel bufu, 30.06.2008. Sursa: DEX 98 EVGHENÍE s. v.… … Dicționar Român
meschin — MESCHÍN, Ă, meschini, e, adj. 1. Preocupat de interese mărunte. ♦ Lipsit de generozitate, de nobleţe sufletească, mic la suflet, egoist, josnic, murdar. ♦ Care arată sau trădează lipsă de generozitate, de nobleţe sufletească, micime sufletească.… … Dicționar Român
nobilitate — NOBILITÁTE, nobilităţi, s.f. (înv.) 1. Nobleţe (1). 2. Nobleţe (3). – Din lat. nobilitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NOBILITÁTE s. v. aristocraţie, nobilime, nobleţe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
pair — PAIR, pairi, s.m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franţa şi în Anglia în evul mediu. ♦ Membru (pe viaţă) al uneia dintre cele două camere legislative din Franţa între 1815 şi 1848. ♦ Titlu de nobleţe în Marea Britanie, care conferă… … Dicționar Român
